Dr. biolog Silvia Strajeru – O comoara salvata: semintele taranesti


 

Dr. biolog Silvia Strajeru – O comoara salvata: semintele taranesti

Dr. biolog Silvia Strajeru - O comoara salvata: semintele taranesti

Directoarea Bancii de Resurse Genetice Vegetale din Suceava

„In politica agricola a Romaniei este ultimul moment in care se pot lua masuri pentru protejarea patrimoniului de seminte taranesti traditionale”

Legumicultura si, in general, agricultura romaneasca din ultimii 18 ani, a mers din esec in esec. De la rosiile taranesti, cu gust de gradina, cu care se fotografiau strainii, impresionati de gustul lor paradisiac, am ajuns sa punem in cosul zilnic niste imitatii tari ca piatra, fara gust si fara miros, semn al standardizarii genetice si al „fabricarii” lor industriale. Sunt celebrele rosii turcesti, italiene si olandeze, lipsite de gust, de savoare, de aroma. Chiar atunci candprovin din Vidra sau din alte sate din jurul Bucurestiului, rosiile de astazi sunt la fel de fade si de „cauciucate” ca acelea provenite din import, pentru simplul motiv ca semintele romanesti au fost inlocuite cu seminte mai ieftine si mai „productive” aduse din Occident. Situatia e similara la fasole, la varza, la ardei, la morcovi, la usturoi sau la ceapa. Legumele romanesti, traditionale, au fost tradate pentru „inlocuitori” de import. La fel s-a intamplat cu piata de seminte de porumb, grau, secara, mazare, bob etc., unde soiurile autohtone au ramas doar in amintirea producatorilor. Din nefericire, dupa 1990, dar mai ales dupa 2007, anul aderarii la UE, agricultura de tip intensiv explodeaza in Romania, practicata de marii latifundiari catre care, in mod nedrept, se indreapta grosul fondurilor UE. Ca urmare a subordonarii acestor mosieri de catre marile companii transnationale (care folosesc doar cateva tipuri de seminte pe tot mapamondul, afectand diversitatea biologica a Terrei), taranii romani se vad abandonati, descurajati, saraciti si obligati sa-si vanda pamantul sau sa renunte la semintele locale. Doar intr-un singur loc in tara, un grup de biologi, biochimisti si agronomi de elita, dedicati trup si suflet salvarii patrimoniului genetic vegetal national, vegheaza asupra traditiei semincere romanesti. Ei lucreaza in cadrul Bancii de Resurse Genetice Vegetale din Suceava, condusa de biologul Silvia Strajeru.

„Astazi e un lux sa gasesti pe piata produse de la tarani, cultivate traditional”

– Conduceti o Banca de cercetare, cel putin curioasa ca specific, despre care nu s-a prea vorbit in ultimii 18 ani. Care este istoricul ei?

– Inca din 1990, cand a fost infiintata, Banca a fost marcata de o subfinantare cronica. Ca mai toate institutiile de cercetare din Romania, ea nu a constituit o prioritate pentru unii birocrati din Ministerul Agriculturii. In ultimii sase ani, am beneficiat, totusi, de investitii de circa 40 de miliarde lei vechi, pentru reparatii si modernizare, operatiuni pe care speram sa le finalizam in 2008. Un rol insemnat in supravietuirea noastra l-au avut insa proiectele cu finantare externa (FAO, Institutul International de Resurse Genetice Vegetale, SEEDNet – program finantat de guvernul suedez). In acest fel, am capatat vizibilitate la nivel european si international, mai mult decat in tara. Nu este putin lucru, totusi, sa reusesti sa pastrezi in depozitul rece un numar de peste 14.000 de probe de seminte, din care aproape 6000 sunt populatii locale de porumb, grau, orz, secara, fasole, bob, in, canepa, ardei, tomate, castraveti, dovleac, salata etc. Din nefericire, cea mai mare parte dintre aceste varietati au disparut din cultura, dar pot fi reintroduse in locurile de origine, printr-un program amplu, sustinut politic si financiar.

– Conservarea semintelor romanesti mi se pare un act de patriotism. Ce sanse sunt sa reabilitam soiurile autohtone de pomi, plante tehnice, cereale, legume?

– Pastrarea propriei noastre biodiversitati, folosind tehnici specifice celor doua strategii de conservare (ex situ, adica in laboratoarele Bancii, si in situ, adica pe terenurile unde semintele au fost identificate), este si o obligatie nationala, avand in vedere ca Romania este semnatara Conventiei pentru Diversitate Biologica si a Tratatului International de Resurse Genetice Vegetale pentru Alimentatie si Agricultura – acorduri care au prevederi precise in acest sens. Din pacate, astazi, tendinta de uniformitate se manifesta extrem de pagubos, atat pentru soiurile romanesti obtinute prin ameliorare stiintifica, cat mai ales pentru „creatiile” multor generatii de tarani din diferite zone ale tarii. Piata semintei este tot mai mult acaparata de companiile mari, care comercializeaza chiar si organisme modificate genetic (OMG-uri). Nu stiu ce va fi peste 50 de ani, dar stiu sigur ca astazi e un lux sa gasesti pe piata produse agricole de la tarani, obtinute din seminte de cereale, legume, leguminoase, pastrate din generatie in generatie si cultivate intr-un sistem agricol traditional, adesea ecologic. Avem, daca vreti, datoria morala fata de cei ce vor urma, sa pastram zestrea genetica autohtona, convinsi fiind ca tot ce abandonam astazi maine s-ar putea sa ne fie folositor. Pentru ca si cei care vor trai in viitor sa se poata desfata cu bunatati traditionale, trebuie sa conservam ceea ce inca avem, nu doar in colectiile gazduite de Banca, ci si in gradinile sau livezile taranilor.

„Daca statul nu ia masuri acum, maine va fi prea tarziu”

– In piete sunt tot mai putini tarani. In schimb, sunt multi „negustori”. Ei nu vand ce produc taranii, ci marfa importatorilor, adica rosiile, usturoiul si celelalte legume de… ipsos. Caut ceapa romaneasca, neuniforma, moale, foioasa, mustacioasa. Nu exista. In schimb, pot cumpara ghiulele galbene din Olanda si Turcia – cepe usturoaie si fara gust, fara must, fara aroma. Mai sunt undeva soiurile bune de dinainte de 89?

Dr. biolog Silvia Strajeru - O comoara salvata: semintele taranestiBanca de gene din Suceava

– Sunt la Banca, intr-o forma sau alta de conservare, dar e bine sa fim constienti ca, daca statul nu ia masuri acum, maine va fi prea tarziu. Accesul la pliculetele cu seminte aduse din strainatate ne-a facut sa renuntam la munca destul de migaloasa de a lasa pe curpen, sa se matureze, cele mai frumoase si sanatoase legume; sa scoatem semintele, sa le uscam in conditii speciale, neagresive, apoi sa facem rasaduri si sa reluam ciclul de cultura. In pietele din provincie, mai gasesti inca batranele sfatoase care, in hartie de ziar, isi vand pretioasele seminte de diferite legume. Incurajator e ca lumea, multi oraseni sau tarani, s-au trezit si cauta seminte traditionale, apreciind mai mult roadele acestora. Din pacate, mai ales in cazul legumelor, eroziunea genetica a actionat foarte violent, taranii din zonele producatoare nerezistand pe piata cu semintele lor traditionale. Acestia sunt, in general, batrani, cu resurse financiare extrem de reduse, care nici macar nu-si permit deplasarea intr-o piata oraseneasca. Intr-o recenta expeditie de colectare (mai 2008), expertii Bancii au descoperit in comuna Sacalaseni, jud. Maramures, o localnica, pe nume Coltau Maria, de 63 de ani, care vindea seminte traditionale de castraveti, ridiche, patrunjel, marar, sfecla, salata. Din ce in ce mai rar, prin „peregrinarile” noastre, gasim incapatanati pastratori ai traditiei in materie de varietati semanate in gradina din preajma casei.

„Avem o echipa de biologi, ecologi, agronomi. Le vorbim oamenilor din poarta in poarta”

– De ce suprafata dispuneti pentru a conserva soiurile amenintate cu disparitia?

– Campul experimental are suprafata de un hectar si este folosit pentru studii stiintifice, pentru multiplicarea esantioanelor de seminte colectate de specialistii bancii, pentru regenerarea probelor aflate in colectii si, de asemenea, pentru prezervarea colectiei de plante cu inmultire vegetativa (192 genotipuri de cartof, ceapa, usturoi). Colectiile de seminte, principala forma de conservare practicata de Banca, sunt depozitate in camere frigorifice (unele cu temperatura de minus 20gr.C si altele cu regim termic de +4gr.C), a caror capacitate totala permite pastrarea a 50 000 de probe.

– Ce face Banca pentru a-i ajuta pe tarani sa pastreze soiurile din propria gradina?

– Avem o echipa alcatuita din biologi, ecologi, agronomi care, in misiunile de prospectare, inventariere si colectare, organizate de Banca in fiecare an, incearca sa constientizeze comunitatile rurale privind importanta cultivarii si utilizarii populatiilor locale de porumb, grau, cartof, legume etc., accentuand asupra rolului taranului roman ca pastrator al traditiei si obiceiurilor mostenite de la parinti si bunici. In aceste expeditii, le vorbim oamenilor din poarta-n poarta, contactam oficialitatile locale (primar, agent agricol), dar si pe preotii sau profesorii de biologie, pentru a ne informa despre preocuparile agricole ale locuitorilor din zona respectiva si a identifica persoanele care cultiva populatii locale. Organizam intalniri cu taranii pentru a le explica ce cautam pe la portile lor, le oferim pliante cu imagini din deplasari anterioare si-i rugam sa ne raspunda la un interviu. Informatiile culese, poate la fel de importante ca probele insele, sunt introduse in baza de date a Bancii. Din nefericire, bugetul nostru e insuficient pentru astfel de deplasari, asa incat ne-am orientat catre activitati de colectare cu parteneri straini (care suporta toata cheltuiala). Avem o dotare improprie pentru zonele de munte in care trebuie sa ajungem. Ne deplasam cu o Dacie 1300, donata de FAO in anul 2000.

– Cum vedeti iesirea din aceasta situatie?
/>
– Am propus, in diverse ocazii, crearea unei structuri nationale care sa administreze patrimoniul genetic al Romaniei. Acest lucru se intampla in multe tari din vestul Europei, unde reorganizarea activitatilor aferente domeniului conservarii biodiversitatii imbraca forma unor programe nationale de resurse genetice vegetale, in care sunt implicate toate institutiile din domeniu. Ideal ar fi sa ia fiinta, si in Romania, un asemenea program oficial, finantat de la bugetul de stat, dar inainte de toate se impune elaborarea unei legi care sa protejeze varietatile traditionale taranesti. Certificarea semintelor respective poate fi asigurata de specialistii Bancii noastre. Pe scurt, in politica agricola a Romaniei este, probabil, ultimul moment in care se pot lua masuri, fara mari cheltuieli, in vederea protejarii si punerii in valoare a ceea ce a mai ramas dintr-un patrimoniu demn de invidiat pentru marea lui diversitate.

– Se mai poate salva agricultura traditionala, cu toata corola ei de soiuri locale, aflate in pericol de disparitie?

– Se poate, dar numai daca se acorda subventii taranilor care practica agricultura traditionala cu soiuri mai putin productive, dar infinit superioare din punct de vedere al calitatii, cu efecte benefice asupra sanatatii umane si a mediului inconjurator. Taranii ar trebui implicati intr-o structura nationala, iar produsele lor agricole sa fie promovate prin reteaua de agroturism, targuri speciale etc. Astfel s-ar imbunatati si calitatea vietii in comunitatile rurale si, cine stie, poate tinerii plecati acum in strainatate se vor intoarce la sat, pentru a continua traditia in cultivarea pamantului, atat de pretuit candva de taranul roman.

„Banca ofera gratuit seminte locale pentru a fi reintroduse in cultura”

– Care sunt cele mai mari pierderi de soiuri de cereale, fructe si mai ales legume romanesti?

– Pierderi s-au inregistrat la absolut toate speciile vegetale. Ritmul este alarmant. Dintre plantele textile, inul s-a pierdut in totalitate, iar in ceea ce priveste canepa, am avut surpriza placuta ca, in primavara acestui an, sa gasim o persoana din Grosii Tiblesului, jud. Maramures, pe nume Pop Marioara, de 70 de ani, care cultiva si prelucra o forma locala de canepa. Tipurile pure de porumb local, Cincantin, Hanganesc, Moldovenesc, Lapusneac, au disparut, de asemenea. Insa gratie activitatii inginerului doctor Mihai Cristea, fondatorul Bancii si ameliorator al porumbului, detinem in colectie valoroase populatii locale, apartinand acestor forme, care au fost colectate inainte de 1980. In ceea ce priveste cartoful, situatia este mult mai ingrijoratoare, identificandu-se numai 7 populatii locale in Bucovina si 3 in Muntii Apuseni, din zeci de populatii inregistrate in urma cu 10-20 de ani. Pierderi uriase sunt si la fasole: pana nu demult, in Romania, in special in Maramures, Satu Mare si Bucovina, se cultivau peste 100 de populatii locale de fasole, fiecare familie taraneasca semanand peste 20 de forme diferite. In 2008, am reusit sa colectam doar 13 varietati, din zona Maramuresului! Celelalte 87 probabil s-au pierdut.

– Daca un fermier sau un taran ar dori sa-si infiinteze o cultura traditionala, poate apela la rezervele dvs.? Vindeti seminte?

– Banca nu vinde seminte, ofera gratuit populatii locale pentru a fi reintroduse in cultura! Nu certificam soiuri, dar putem certifica populatii locale, adica seminte taranesti. Oferta noastra este in cantitati mici, de 25 seminte. Aceasta, deoarece probele din colectii cuprind numai 10.000 de seminte si sunt destinate studiilor stiintifice sau pentru reintroducere in cultura, in caz de calamitati, razboaie etc.

D-nei Silvia Strajeru ii puteti scrie sau solicita seminte la e-mail: genebank@suceava.astral.ro sau la fax/tel: 0230.52.10.16

Articolul original il gasiti aici http://www.formula-as.ro/2008/824/spectator-38/dr-biolog-silvia-strajeru-o-comoara-salvata-semintele-taranesti-9756

Un articol interesant care merita citit!

Pe curand

Maria