Rosiile noastre de altadata


De cand mi-am implinit visul sa am o casuta de vacanta cu o micuta gradina sunt foarte fericita,nimic nu este mai placut decat sa ai un loc al tau unde sa poti face ceea ce iti place.

Numai cand ma gandeam la rosioarele acelea din copilarie ,dulci ,zemoase ,parfumate pe care le mancam practic ca pe un fruct,ma faceau sa uit la inceput unele esecuri din gradina.

Ca da au mai fost,si probabil ca vor mai fi,nimeni nu se naste invatat,tot timpul invatam cate ceva chiar si din greselile altora,si apoi ori cate lucruri ai sti,si oricat de corect ai proceda nu te poti pune cu vitregiile naturi mai ales cand te ocupi de o gradina ecologica.

Si pentru ca nu stiam sa deosebesc hibrizi de soiuri si invers,puneam de-a valma si nu stiam de ce nu produc,in schimb am tot incercat diverse soiuri din magazinele de bricolaj si tot nu eram multumita.

Pentru ca eu cautam doar gustul nu si aspectul,vroiam sa simt aroma si dulceata rosiilor noastre de altadata,nu gustul fad al rosiilor de pe piata.Si nu stiam de ce un soi romanesc nu poate avea acelasi gust de altadata,mai ales ca eu le cresteam intr-un mediu natural ,fara chimicale sau produse stimulatoare.

Asa am descoperit ca totul provine de la banala samanta de rosie,pe care cu mare grija o insamantam,pentru ca aceea samanta chiar daca este de la un soi romanesc,provine din culturi protejate,provine din culturi in care sunt stropite din greu cu chimicale ,stimulente,aroma ,gustul sunt astfel distruse,iar samanta provenita de la ele care de astfel si ea este tratata tot pe baza chimica nu poate sa iti satisfaca simturile,si oricat de natural ai ingriji noua plantuta ele tot nu iti pot oferi dulceata rosiilor de altadata.Trebuie doar sa avem rabdare ,sa cultivam si sa ingrijim acel soi cel putin 2 ani la rand natural si ele ne vor bucura din plin cu gustul si dulceata lor.Eu tot incerc cu nostalgie sa strang seminte de legume romanesti,cam greu intradevar ,si aici ma refer la satenii care ica mai produc pe langa casa pentru consumul lor,pentru ca cele cumparate din magazine nu ai garantia 100% ca sunt chiar provenite din legumele noastre de alta data.Pana si cei de la Banca de Gene fac acelasi lucru,merg din sat in sat si aduna semintele noastre cu traditie pentru ca ei sa le poata conserva si astfel sa nu se piarda.

Si eu mai dau iama prin gradinile vecinilor,am luat cam tot ce ei aveau ,de fapt ei folosesc doar soiurile vechi cele de buzau,au si un soi de inima de bou dar micute,si cel mai mult mi-a placut un soi care ei il numesc tata vaci”,asi putea spune totusi 2 soiuri dar cu aceasi denumire.Pentru ca desi au aceasi,gust,dulceata un soi este de culoare roz si unul este de culoare rosu.Doamna de la care l-am luat are aproximativ 60 de ani,iar soiul acesta il punea si bunica ei in gradina de cand se stia,asa ca va dati seama ca s-a perpetuat mai bine de o suta de ani.

Prostia face ca doamna respectiva amesteca semintele,adica le pune pur si simplu la gramada pe un razor,nici macar folie nu pune si va dati seama ca luna martie nu este chiar asa de cald afara,dar ele plantutele tot se incapataneaza sa iasa si supravietuiesc asa in acele conditii.Asa ca in acest an mi-a promis si mie acest minunat soi,si chiar mi-a dat mai bine de 10 fire din el,din ele mi-au ramas doar 4 tufe,pentru ca doamna coropisnita si-a facut de cap prin multe din legumele mele.Si am tot asteptat sa creasca,apoi sa-i dea fructele si le-am tot ingrijit cu grija,pana cand forma fructelor a inceput sa se mareasca considerabil,ceea ce insemna ca nu imi daduse chiar soiul respectiv.Asa ca din tufele ramase m-am ales cu o minunatie de ochiul boului,adica cele inima de bou ca asa le spun ei.Ei dar sa nu credeti ca eu nu sunt prevazatoare,ei na ,inainte de a pleca din gradina am luat 2 rosioare asa ca pentru gust,asa ca prin martie dupa ce am pus ceapa si s-a mai incalzit le-am pus direct in cuib.Eu am pus mai multe seminte dar le-a mancat ceva, si din cele ramase au mai fost retezate si de doamna coropisnita,dar cu toate acestea ele tot sau incapatant sa reziste si chiar rezista.Sunt atat de frumoase si ma bucur nespus ca ma reusit sa le am in gradina mea,au o pulpa foarte groasa sunt excelente la bulion,pasta de rosii si in salate ,se pastreaza fooarte bine si ma bucur ca pot avea in grdinuta mea rosii cu traditie,rosii pline de savoare si dulceata,rosiile noastre de altadata.

Nu stiu daca cele doua tufe care mi-au rezistat pana la urma sunt de culoare rosie sau roz,stiu doar ca ma bucur ca pot avea acest minunat soi in gradina mea.

Va invit si pe voi sa priviti acest minunat soi traditional roamnesc,pe care ei il numesc banal’Tata Vaci”!

este un soi care se coace mult mai tarziu,dar merita cu siguranta toata asteptarea,la anul insa am sa incerc sa il seman acasa , ca sa ma pot bucura mai devreme de savorea lui

Sa aveti o saptamana minunata!

 

Pe curand

Maria