Rarele Momente de Tandrete


                     Atunci cand  aduci pe lume  cel de-al doilea copil poate fi o noua provocare, dar si mult mai obositor pentru o   mamica.                 In   acelasi timp, ca mamica te vei simti mai pregatita pentru ca deja ai ceva experienta cu primul copilas.

Ca si primul copil, si acesta are nevoie de toata atentia si dragostea ta. Mereu imi faceam  griji ca nu o sa pot sa ii dai aceeasi iubire ca si primului-nascut. Psihologii spun ca rezervorul  de iubire se dubleaza atunci cand vine al doilea copil.

Daca sa dublat sau nu ,nu pot sa spun exact,dar am avut si momente in care imi spuneam ca nu pot depasi uneori unele obstacole,si oricat de mult incercam parca ma retinea ceva inexplicabil.

In primul rand am inceput sa o pregatesc pe ce mica inca din timpul sarcini ,sa-i spun ca va avea un fratior. Ii tot spuneam ca un bebe mic plange, are nevoie sa fie schimbat mereu si va trebui sa ii acorde mai multa atentie. Dar oricat de mul m-am straduit  sa-i insuflu siguranta ca nimic nu va schimba dragostea nostra pentru ea ,a lasat doar sa inteleaga doar atunci si cateva zile dupa aducerea lui Mario acasa,apoi s-a declansat razboiul.

Au fost momente in care ma intrebam daca chiar fac diferente intre cei doi si nu imi dau seama,scenele emotionante prin care ma facea sa trec fiica mea ereau din ce in ce mai dese si eu ma simteam mai vulnerabila si mai neputincioasa decat am fost vreodata.

A fi parinte,sau in mod special a fi mama, poate fi uneori mai dificil decat am prevede,dar cu dragoste ,rabdare si intelegere reusim de fiecare data sa ne invingem temerile noastre iar copii sa creasca frumos si armonios.

Eu pot spune ca am reusit in proportie de 85% ,in primul rand am acordat de fiecare data o atentie deosebita fetitei,si am implicato foarte mult in ingrijirea fratiorului ei.

Chiar daca nu ii punea bine pepe,sau se chinuia sa-l faca sa nu mai planga,pentru ea era o satisfactie enorma,devenise deja papusica ei preferata,si astfel incet ,incet episoadele dificile au inceput sa dispara lasand loc instaurarii unei prietenii frumoase intre cei doi fratiori.

Dar,….asta pana in acest an,cand cel mic a inceput sa aiba si el accese de vulnerabilitate,si nimic din cea ce facem nu ii este pe plac.

Desi incercam sa-i insuflam mai multa dragoste,atenti e,pentru ca el sa se simta sigur pe el ,mai sunt si momente care ramanem pur si simplu fara resurse si nu mai stim cum sa reactionam.

Cea mare intelege ca lui trebuie sa ii aratam mai multa atentie,dragoste si grija si nu ne reproseaza absolut nimc,este atat de matura uneori in raspunsuri incat uneori ma sperie.

Asa ca rar sunt momentele de tandrete intre cei doi copii ai mei,chiar daca cea mica il pupaceste toate ziua,el o respinge constant,iar daca o pupam pe cea mica sau o felicitam el mereu reactioneaza atat prin plans,cat si prin violenta pe care o revarsa doar asupra surioarei lui.

De fiecare data ii explic,ca nu are voie sa o bata,ca si ea este mica si stiu ca ma intelege ,pentru ca imediat se duce la surioara lui si o pupa si o mangaie ,dar………uita asa de repede ca iar,si iar, o luam de la capat!

Ce este de facut in aceasta situatie?…….sau cand vor trece si aceste episoade deloc placute?!!!,…..imi este greu sa apreciez,tot ce stiu este ca imi iubesc copii cu toata fiinta mea,si asta le insuflu zilnic si lor,zilnic ma voi inarma cu rabdare si cu siguranta avem sa trecem si peste asta.

Acolo unde este dragoste si intelegere,trebuie sa fie si armonie,daca am reusit cu fata sa trecem peste episoadele de vulnerabilitate cu siguranta vom reusi sa trecem si cu baiatul peste momentele lui de furie.

aceste imagini imi umple sufletul de bucurie,sunt momentele de tandrete dintre cei doi copii ai mei pe ca mi-le doresc in permanenta