Bucuria de a fi parinte


Astăzi m-a cuprins brusc melancolia, când, după ce mi-am culcat cei doi îngerași,  am stat, mai mult decat oricand sa ii privesc pur și simplu cum dorm.

Cel mic surâdea în somn,de parca avea sa îmi spună,privește mami cât sunt de fericit.Deodată, fetita mea cea mare,ii pune mânuța ei micuță pe fata și îl mângăie duios.

Oare cum mine vorbești?……….pare a spune ea,ca replica la surâsul lui.

Ma uit la ei și parca nu îmi vine sa plec, și ma gândesc dintr-o data la timpul care asa de repede a trecut.Uneori am vrea ca timpul sa stea pe  loc, sa păstram cât mai mult aceste momente magice.Dar timpul nu vrea sa ne asculte, își urmează cursul firesc, făcându-ne parca în ciuda. Cu toate acestea nu ne poate răpi,momentele pline de emoție,de bucurie și de fericire pe care ni-le ofera copii noștri.Ele rămân acolo, în sufletul nostru, pentru totdeauna .De acolo,dintr-un cotlon parca ascunse ,am scos la iveala amintirile din anii îndepărtați când ne doream cu atâta speranță un copil.Au fost ani grei ,și încercați ,cu speranțe multe, și vise spulberate,dar bucuria de a-ți tine în brate primul copil este de neprețuit.

Nu cred, ca este un părinte în stare sa spună prin cuvinte ce poți simți în acele clipe minunate.Simțirile,trăirile toate se împletesc într-un noian de nedescris și euforic.

Si timpul trece și fata mea crestesi tot creste

și am ajuns în zbor la prima ei serbare,cu mami

și mai aici cu tati

și timpul trece,parca în zbor, de gradi îmi va fi tare dor.

Ultimul an la grădiniță

la scoală iute am sosit,sunt bobocelul cel mai mic.

 

Si printr-e școlii ,mai câte-o joaca ,

Cant la spectacole de-o șchioapă.

Dar visul mi-sa îndeplinit,

Sa cant pe scena mare,

Alături de colegi mei ,

De publicul cel mare.

Si aici ar fi multe de spus,

Dar,câte nu sunt oare?

Când este vorba de copii,

Vorbești fără încetare.

Acestea fiind spuse despre mine,

Va las, în continuare,

Sa va uitați,ce are de spus,

De Mario cel mare.

Acesta e prințesa mea,e rodul așteptării noastre,de ar fi sa mai trecem prin asa ceva,am lua de la capăt, fără sa stam o clipa pe gânduri .In aceste fragmente am pus o mica parte din evoluția ei.

Cum viata ne-a binecuvântat cu un pui de om, a doua oara,am zis atunci ,eu vreau băiat ,și Dumnezeu ne-a ascultat.

 

Acest năzdravan, cu ochii ca marea,mi-la trimis în dar Dumnezeu salvându-mi viata.

El este steaua mea norocoasa,datorita lui am scăpat de coșmarul de nedescris,datorat unui diagnostic greșit pus de 2 medici .Dar, poate asa a trebuit sa apară el , a doua mea raza de soare ,care ne farmecă cu voioșia lui zi după zi .

In comparație cu fata care este asa cuminte și ascultătoare ,el este reversul medaliei.Dar ori câte nebunii ar face,nu te poți supăra pe el.Numai când îl vezi ca vine asa spășit la tine, după ce a făcut câte-o boacănă, și te pupa de nu poți sa-l oprești,ți-e greu sa-l cerți.Pentru el Karina, e centrul universului,o copiază în tot ce face și o iubește foarte mult.Prea mult, ar spune Karina acum,asa este el mai pupăcios,mai lipicios,asa își manifesta sentimentele.Se face plăcut ori unde am merge,pe cât e de năzdravan acasă,pe atât e de cuminte  când plecam cu el.Seara la culcare,adoarme ținându-ma de mana,nu doarme pana nu ;pupa mama,și,:: eu pupa mama”,și tot asa repeta pana obosește.Dimineața ,tot de mama întreabă,degeaba ii face soțul toate poftele,el mofturosul tot pe mama o vrea.In toamna speram sa-i găsim un loc la gradi,a venit vremea ca și el sa prindă aripi,sa ne bucure și el la rândui de succesele lui.

Noua nu va  mai rămâne ca părinții ,decât sa-i sprijinim, și sa-le fim alături.Pentru ca puii noștri sa plece în lume cu-n bagaj plin de ințelepciune,respect și suflet mare.

Următorul spectacol al Karinei  și al  colegilor ei îl puteți vedea

DUMINICA 18 MARTIE Ora 15.00 la PALATUL COPIILOR – SALA MARE.București

Biletul de intrare pentru 2 COPII si UN ADULT este ultimul Cd cu Fargolino sau ultimul Cd cu  Andra  si Razvan din scoala sau gradinita ta.Va fi un spectacol cu melodii asa cum isi doresc copiii sa asculte.